Ce înseamnă, de fapt, când spunem că o plantă este rezistentă la secetă?
Când vorbim despre plante adaptate condițiilor climatice, probabil nicio caracteristică nu este menționată la fel de des ca rezistența la secetă.
Și nu întâmplător.
Perioadele mai lungi fără precipitații, temperaturile ridicate din timpul verii și solul care se usucă repede fac ca asigurarea apei în grădină să devină o preocupare tot mai importantă.
Dar când citim despre o plantă că este:
„rezistentă la secetă”,
ce înseamnă, de fapt?
Că nu trebuie udată?
Că rezistă săptămâni întregi fără apă?
Că își păstrează același ritm de creștere și în perioadele secetoase?
Sau, pur și simplu, că nu moare?
Aceste afirmații au sensuri foarte diferite.
De aceea, trebuie să vorbim mai precis despre rezistența la secetă.
Pentru că a supraviețui secetei și a se dezvolta bine în condiții de secetă nu înseamnă același lucru.
Mai întâi: ce înseamnă seceta pentru o plantă?
Din perspectiva plantei, cel mai important nu este numărul de zile care au trecut de la ultima ploaie.
Ci următorul lucru:
Există suficientă apă în zona rădăcinilor, pe care planta să o poată absorbi?
Este o diferență importantă.
Aceleași două săptămâni fără precipitații pot avea efecte foarte diferite într-un sol profund, care reține bine apa, față de un sol nisipos, care se usucă repede.
Situația va fi diferită într-o grădină umbrită și ferită de vânt față de un teren cu expunere sudică, unde bate frecvent vântul.
De aceea, seceta nu poate fi evaluată doar în funcție de precipitații.
Cantitatea de apă de care planta dispune efectiv este influențată de mai mulți factori:
precipitații + sol + temperatură + radiație solară + vânt + sistem radicular.
Planta pierde apă în permanență
Planta absoarbe apă din sol prin rădăcini și elimină apă prin frunze, prin procesul de transpirație.
Atât timp cât rădăcinile reușesc să înlocuiască apa pierdută, acest echilibru se menține.
Problema apare atunci când:
planta pierde apă mai repede decât o poate înlocui.
Acest lucru se poate întâmpla pentru că solul conține prea puțină apă.
Dar și pentru că atmosfera favorizează pierderi foarte mari de apă prin transpirație.
Prin urmare, într-o zi de vară fierbinte, uscată și cu vânt, o plantă poate suferi de stres hidric chiar dacă solul nu s-a uscat complet.
Ce face planta atunci când apa începe să lipsească?
Planta nu așteaptă pasiv să se epuizeze apa din jurul ei.
Încearcă să se adapteze.
Poate reduce transpirația.
Poate încetini creșterea lăstarilor.
Poate modifica modul în care funcționează frunzele.
Unele plante pot pierde o parte din frunziș.
Alte specii reușesc, datorită sistemului radicular, să absoarbă apă dintr-un volum mai mare de sol.
Acestea sunt strategii diferite de supraviețuire.
Au însă o consecință importantă:
economisirea apei este adesea însoțită de încetinirea creșterii.
Așadar, o plantă poate fi rezistentă la secetă chiar dacă, în perioadele uscate, crește foarte puțin.
Rezistența la secetă nu înseamnă că planta preferă seceta
Aceasta este una dintre cele mai frecvente neînțelegeri.
Când descriem o plantă ca fiind rezistentă la secetă, putem ajunge ușor la concluzia:
„Acestei plante îi priește solul uscat.”
Totuși, tolerarea secetei și cantitatea de apă necesară pentru o dezvoltare optimă sunt două lucruri diferite.
O plantă poate suporta o perioadă mai lungă de deficit de apă.
Dar, dacă are suficientă apă:
- poate crește mai repede;
- poate dezvolta un frunziș mai bogat;
- poate deveni mai deasă;
- se poate regenera mai bine;
- poate îndeplini mai repede rolul pentru care a fost plantată ca gard viu.
De aceea:
Rezistența la secetă nu ne arată în ce condiții planta crește cel mai repede.
Ne arată cât de bine se poate adapta la lipsa apei.
În cazul unui gard viu, această diferență este deosebit de importantă
Să presupunem că o plantă supraviețuiește unei perioade secetoase de trei săptămâni.
Sună bine.
Dar ce se întâmplă în acest timp?
Dacă își oprește creșterea, frunzișul se rărește și pierde o parte din frunze, din punct de vedere biologic a supraviețuit secetei.
Însă, dacă am plantat-o pentru a forma rapid un gard viu des și compact, este posibil ca în această perioadă să nu își îndeplinească suficient de bine rolul.
De aceea, în sistemul Grădinamarket nu dorim să reducem rezistența la secetă la simpla afirmație:
„Nu moare.”
Vrem să înțelegem mai mult de atât.
Trebuie să ne punem trei întrebări diferite
Când evaluăm rezistența unei plante la secetă, este util să distingem trei niveluri.
1. Supraviețuiește?
Poate rămâne în viață în perioada cu deficit de apă?
2. Își păstrează starea?
În ce măsură își păstrează frunzișul, sănătatea și funcțiile de bază?
3. Continuă să își îndeplinească rolul?
Poate să crească într-un ritm acceptabil, să se regenereze și să îndeplinească rolul pentru care am plantat-o?
Aceste trei întrebări ne spun mult mai multe decât o simplă etichetă pe care scrie „rezistentă la secetă”.
Rădăcinile au un rol esențial
Sistemul radicular influențează în mod decisiv felul în care planta face față secetei.
Un sistem radicular bine dezvoltat poate explora un volum mai mare de sol, având astfel acces la apă din mai multe zone.
De aceea, există o diferență foarte mare între o plantă proaspăt plantată și una bine înrădăcinată.
Rădăcinile unei plante recent plantate au încă o dezvoltare limitată.
Ele nu pot valorifica același volum de sol ca rădăcinile unei plante care se dezvoltă de câțiva ani în acel loc.
Prin urmare, una dintre regulile esențiale este:
Chiar și o plantă rezistentă la secetă are o toleranță mai redusă imediat după plantare.
Acest lucru este deosebit de important la plantele cu rădăcină nudă
La înființarea gardurilor vii folosim frecvent plante cu rădăcină nudă.
După plantare, acestea trebuie să își dezvolte rădăcinile în solul din jur și să stabilească un contact funcțional cu acesta.
În această perioadă, asigurarea apei este esențială.
Chiar dacă o specie va avea ulterior o bună rezistență la secetă, poate valorifica pe deplin această caracteristică doar după ce și-a dezvoltat corespunzător sistemul radicular.
De aceea, ar fi înșelător să afirmăm despre o plantă rezistentă la secetă, imediat după plantare:
„Nu trebuie udată.”
Trebuie.
Mai ales în perioada de înrădăcinare.
Când putem considera că o plantă este bine înrădăcinată?
Nu există un termen exact, valabil pentru toate speciile și toate grădinile.
Acesta depinde de:
- specia plantei;
- dimensiunea plantei la plantare;
- starea rădăcinilor;
- momentul plantării;
- sol;
- disponibilitatea apei;
- condițiile meteo.
De aceea, trebuie să fim atenți și la afirmații precum:
„După un an nu mai trebuie udată.”
Pentru anumite plante, în anumite condiții, acest lucru poate fi adevărat.
În alte situații, nu.
Starea plantei contează mai mult decât calendarul.
Nu contează doar adâncimea rădăcinilor
Auzim frecvent:
„Are rădăcini adânci, de aceea rezistă la secetă.”
Afirmația poate fi parțial adevărată, dar simplifică prea mult lucrurile.
Contează întreaga structură a sistemului radicular.
Pe lângă adâncime, pot fi importante:
- extinderea rădăcinilor pe orizontală;
- densitatea lor;
- felul în care reacționează la uscarea solului;
- capacitatea lor de a pătrunde în solul disponibil.
Capacitatea genetică a unei plante de a dezvolta rădăcini mai adânci nu ajută suficient dacă, la o jumătate de metru adâncime, întâlnește un strat de sol puternic compactat.
Ajungem, așadar, la aceeași concluzie:
planta și condițiile locului trebuie evaluate împreună.
Solul determină câtă apă este disponibilă în realitate
În partea a 6-a am discutat deja despre sol.
Acum devine și mai clar de ce acest subiect este important.
Solul nisipos poate pierde repede apa.
Un sol cu o capacitate mai bună de reținere a apei poate asigura umiditate pentru mai mult timp.
Un sol compactat poate împiedica dezvoltarea rădăcinilor și infiltrarea apei.
De aceea, aceeași plantă, în aceeași localitate, poate fi supusă unui stres hidric foarte diferit în două tipuri de sol.
Rezistența la secetă este, așadar, o caracteristică a plantei.
Dar măsura în care planta trebuie să se bazeze pe această caracteristică depinde în mare parte de condițiile locului.
Mulcirea poate păstra în sol o cantitate valoroasă de apă
Udarea nu este singura modalitate prin care putem îmbunătăți aprovizionarea plantelor cu apă.
La fel de importantă poate fi păstrarea apei care a ajuns deja în sol.
Un strat de mulci aplicat corespunzător poate:
- limita încălzirea suprafeței solului;
- reduce evaporarea apei de la suprafață;
- limita dezvoltarea buruienilor;
- crea condiții mai favorabile pentru rădăcinile aflate aproape de suprafață.
Nici reducerea buruienilor nu este un detaliu lipsit de importanță.
Buruienile absorb apă din același sol ca gardul nostru viu.
În perioadele secetoase, această concurență contează.
Și gazonul poate concura cu gardul viu
Gazonul care crește până la baza plantelor unui gard viu tânăr poate arăta frumos.
Însă rădăcinile gazonului consumă apă și nutrienți.
Un gard viu proaspăt plantat are nevoie de aceleași resurse.
Mai ales în prima perioadă, merită să reducem această concurență.
Acest lucru arată încă o dată că rezistența la secetă nu depinde doar de:
planta pe care am cumpărat-o.
Contează și:
mediul pe care îl creăm pentru ea.
Cum udăm?
Nu există o cantitate de apă, exprimată în litri, care să fie potrivită pentru toate grădinile și toate plantele.
Cantitatea necesară este influențată de:
- sol;
- dimensiunea plantei;
- zona ocupată de rădăcini;
- condițiile meteo;
- expunerea la soare;
- vânt;
- momentul plantării;
- precipitațiile naturale.
De aceea, de multe ori este mai util să ne întrebăm:
A ajuns apa acolo unde se află rădăcinile?
decât:
Câte minute a funcționat sistemul de irigare?
O umezire de scurtă durată a suprafeței nu înseamnă neapărat că zona rădăcinilor a primit suficientă apă.
Puțină apă mai des sau mai multă apă mai rar?
Nici această alegere nu ar trebui transformată într-o regulă rigidă.
Obiectivul general este ca udarea să umezească efectiv zona rădăcinilor, nu doar primii câțiva centimetri de sol.
În același timp, trebuie să ținem cont de capacitatea de drenaj a solului.
Solul nisipos permite apei să treacă mai repede.
Într-un sol greu, o cantitate prea mare de apă aplicată dintr-o dată poate provoca scurgerea apei la suprafață sau saturarea excesivă a solului.
De aceea:
Trebuie să învățăm să observăm solul și să adaptăm udarea la el, în loc să urmăm o rețetă fixă.
Când udăm?
În general, este indicat să alegem un moment în care pierderile prin evaporare sunt mai mici.
Udarea dimineața este, în multe situații, o alegere potrivită.
Dar și mai important este să oferim apă atunci când planta are cu adevărat nevoie și să ne asigurăm că aceasta ajunge în stratul de sol potrivit.
În cazul irigării automate, este ușor să lăsăm sistemul să furnizeze aceeași cantitate de apă în fiecare zi, indiferent de vreme și de starea solului.
O gestionare a apei adaptată condițiilor climatice presupune mai multă flexibilitate.
Excesul de apă poate crea probleme chiar și într-o vară secetoasă
La prima vedere, pare o contradicție.
Totuși, se poate întâmpla.
Dacă, din cauza căldurii, udăm prea des un sol greu, cu drenaj slab, zona rădăcinilor poate rămâne excesiv de umedă pentru mult timp.
Aprovizionarea rădăcinilor cu oxigen se poate reduce.
Planta poate prezenta simptome de stres, deși primește foarte multă apă.
În această situație, udarea suplimentară poate agrava problema.
De aceea, starea plantei trebuie evaluată întotdeauna împreună cu starea solului.
Rezistența la secetă poate avea un cost: o creștere mai lentă
Acest lucru este deosebit de important în cazul gardurilor vii.
O plantă cu creștere rapidă produce numeroși lăstari noi și o suprafață foliară mare.
Pentru aceasta are nevoie de apă și nutrienți.
Dacă apa disponibilă este foarte limitată, planta își reduce adesea ritmul de creștere.
Este o reacție firească.
Prin urmare, două afirmații pot fi adevărate în același timp:
Planta are o bună rezistență la secetă.
și
Cu suficientă apă, se dezvoltă mult mai repede.
Nu există nicio contradicție între ele.
Acest lucru este important și în cazul Gardului Viu Minune®
La plantele pentru gard viu cu creștere rapidă, este ușor să confundăm două întrebări:
Cât de mult poate crește planta în condiții optime?
și
Cât de bine poate supraviețui atunci când apa este insuficientă?
Dacă ne dorim o creștere intensă și formarea rapidă a unui gard viu compact, trebuie să asigurăm suficientă apă.
O bună rezistență la secetă nu înseamnă că planta își poate atinge ritmul maxim de creștere fără apă.
Este o precizare importantă pentru o comunicare corectă cu clienții.
Ce va însemna la noi nota 5 pentru rezistența la secetă?
În Profilul de Rezistență Climatică Grădinamarket, aflat în pregătire, trebuie să definim foarte clar acest lucru.
Nu dorim ca nota 5 să fie interpretată astfel:
„Această plantă nu trebuie udată niciodată.”
Nota 5 va indica mai degrabă faptul că o plantă bine înrădăcinată, amplasată într-un loc potrivit cerințelor sale, poate tolera foarte bine perioadele mai lungi cu deficit de apă.
Aceasta nu înseamnă:
- rezistență nelimitată la secetă;
- lipsa oricărei nevoi de udare;
- menținerea ritmului maxim de creștere în condiții de secetă.
De aceea, fiecare notă va trebui însoțită și de o scurtă explicație.
Rezistența la secetă nu este o competiție
Scopul nu este să alcătuim un clasament al plantelor în funcție de întrebarea:
Care rezistă cel mai mult fără apă?
Din punct de vedere al grădinăritului, un asemenea clasament are o utilitate limitată.
Întrebarea relevantă este:
Poate această plantă, în această grădină și cu apa disponibilă aici, să își îndeplinească bine rolul pe termen lung?
Dacă da, poate fi o alegere potrivită.
Dacă nu, o altă plantă ar putea fi o alegere mai bună, chiar dacă rezistența ei la secetă pare mai puțin spectaculoasă într-un mesaj de marketing.
Merită să separăm trei aspecte legate de apă
În viitoarele fișe ale plantelor, ar fi util să prezentăm separat trei informații.
Necesarul de apă în perioada de înrădăcinare
De câtă atenție are nevoie planta după plantare, până când își dezvoltă rădăcinile?
Necesarul de apă pentru întreținere
În condiții obișnuite, de câtă apă suplimentară poate avea nevoie?
Rezistența la secetă
Cât de bine poate tolera o plantă deja înrădăcinată perioadele cu deficit de apă?
Împreună, aceste trei informații sunt mult mai utile decât o singură pictogramă în formă de picătură.
Buna gestionare a apei nu începe prin a folosi mai multă apă
Într-o grădină adaptată condițiilor climatice, analizăm mai întâi următoarele întrebări:
Am ales planta potrivită?
Poate solul să rețină apa?
Sunt potrivite condițiile din zona rădăcinilor?
Am redus pierderile inutile prin evaporare?
Există concurență din partea buruienilor sau a gazonului?
Apa pe care o administrăm ajunge efectiv la rădăcini?
Și abia apoi:
De câtă apă suplimentară este nevoie?
Pe termen lung, această abordare poate fi mai bună pentru plante.
Totodată, ne poate ajuta să folosim mai eficient apa disponibilă.
Nici planta rezistentă la secetă nu face minuni
Nu există o singură plantă care să rezolve provocările schimbărilor climatice și pe care să o putem planta, apoi să nu ne mai ocupăm deloc de ea.
Rezistența la secetă este o caracteristică valoroasă.
Dar o putem valorifica bine doar dacă:
- plantăm într-un loc potrivit;
- realizăm corect plantarea;
- sprijinim înrădăcinarea;
- asigurăm condiții corespunzătoare în sol;
- oferim apă atunci când este necesar.
De aceea, la Grădinamarket nu dorim să promitem:
„Această plantă nu trebuie udată.”
O întrebare mult mai precisă și mai utilă este:
„Cât de bine se poate adapta atunci când are la dispoziție mai puțină apă?”
O grădină care își îndeplinește rolul, dincolo de simpla supraviețuire
Scopul unei grădini adaptate condițiilor climatice depășește simpla menținere în viață a plantelor.
Ne dorim ca:
- gardul viu să ofere intimitate;
- arborele să ofere umbră;
- planta fructiferă să producă fructe;
- planta ornamentală să înfrumusețeze grădina;
- grădina să își îndeplinească rolul pe termen lung.
De aceea, plantele trebuie evaluate atât după capacitatea de supraviețuire, cât și după măsura în care își păstrează, în condiții schimbătoare, rolul pentru care le-am plantat.
Acesta va fi unul dintre principiile esențiale ale Profilului de Rezistență Climatică Grădinamarket:
Nu acordăm note doar în funcție de cât timp rămâne planta în viață.
Evaluăm cât de bine se poate dezvolta și își poate îndeplini rolul pe termen lung.
Pentru că ne dorim mai mult decât o grădină care supraviețuiește.
Ne dorim o grădină care își îndeplinește rolul.
Grădina viitorului o plantăm acum.
În următoarea parte, a 9-a:
Când apa este prea multă: de ce ploile torențiale și apa stagnantă pot fi la fel de importante ca seceta?