De ce ploile torențiale și apa stagnantă pot fi la fel de importante ca seceta?
Când vorbim despre schimbările climatice și despre grădini, seceta este adesea în centrul atenției.
Pe bună dreptate.
Perioadele mai lungi fără precipitații și căldura din timpul verii pot reprezenta provocări tot mai mari pentru plante.
Există însă și o altă latură a problemei.
Se poate întâmpla să plouă foarte puțin o perioadă îndelungată, apoi să cadă o cantitate foarte mare de apă într-un timp scurt.
Apare astfel o situație aparte:
Cu doar câteva zile înainte, problema era lipsa apei. Acum, problema este că există prea multă apă dintr-odată.
De aceea, alegerea plantelor adaptate condițiilor climatice nu se poate limita la rezistența la secetă.
Trebuie să analizăm și următoarea întrebare:
Ce se întâmplă cu planta atunci când, brusc, prea multă apă ajunge la rădăcinile ei?
Ploaia abundentă nu înseamnă neapărat o aprovizionare bună cu apă
La prima vedere, poate părea ciudat.
Dacă plouă mult, planta primește multă apă. Unde ar putea fi problema?
Răspunsul se află în sol.
Pentru plantă nu contează doar cantitatea de apă care ajunge în grădină.
Contează și:
- cât de repede ajunge;
- câtă apă se poate infiltra;
- câtă apă se scurge la suprafață;
- cât timp rămâne în zona rădăcinilor.
Dacă solul nu poate absorbi precipitațiile într-un timp scurt, apa se poate scurge la suprafață sau se poate acumula în zonele mai joase.
Astfel, chiar și după o ploaie torențială puternică, în sol poate rămâne mai puțină apă disponibilă pentru plante decât ne imaginăm.
Rădăcinile plantei au nevoie și de aer
Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care merită să le înțelegem despre sol.
Sistemul radicular al unei plante nu funcționează ca într-un rezervor plin cu apă.
În condiții favorabile, porii solului conțin atât apă, cât și aer.
Rădăcinile au nevoie și de oxigen.
Dacă solul rămâne saturat cu apă pentru o perioadă mai lungă, aerul poate fi eliminat din pori, iar aprovizionarea cu oxigen a zonei rădăcinilor se reduce.
În această situație, chiar dacă planta este înconjurată de multă apă:
rădăcinile pot funcționa tot mai slab.
Cum poate o plantă să sufere de lipsa apei atunci când stă în apă?
La prima vedere, pare o contradicție.
Totuși, acest lucru se poate întâmpla.
Dacă rădăcinile rămân mult timp într-un mediu lipsit de oxigen, funcționarea lor poate fi afectată.
Iar un sistem radicular deteriorat nu mai poate asigura corespunzător nevoile plantei.
De aceea, deasupra solului pot apărea simptome care seamănă în mod înșelător cu cele ale lipsei de apă:
- ofilire;
- îngălbenirea frunzelor;
- căderea frunzelor;
- creștere slabă;
- uscarea lăstarilor.
În această situație, proprietarul grădinii poate crede:
„Planta se usucă, trebuie să îi dăm mai multă apă.”
Dar astfel poate agrava problema.
De aceea, este important să verificăm întotdeauna și solul.
Ce înseamnă apa stagnantă?
Vorbim despre apă stagnantă atunci când surplusul de apă nu se poate evacua corespunzător din zona rădăcinilor.
Pot exista mai multe cauze.
De exemplu:
- un sol foarte greu, cu un conținut ridicat de argilă;
- un strat de subsol compactat;
- un teren situat într-o zonă joasă;
- evacuarea deficitară a apei de la suprafață;
- un nivel ridicat al apei freatice;
- un sol compactat în timpul lucrărilor de construcție;
- un loc de plantare amenajat necorespunzător.
Gravitatea problemei nu depinde doar de cantitatea de apă.
Contează foarte mult și:
Cât timp rămâne apa acolo?
O oră sub apă și trei zile sub apă sunt situații diferite
Chiar și într-o grădină cu un drenaj bun, după o ploaie abundentă poate apărea temporar apă la suprafață.
Acest lucru nu reprezintă neapărat o problemă.
Situația este însă diferită dacă apa se află în același loc și a doua zi sau chiar după mai multe zile.
Cu cât zona rădăcinilor rămâne saturată mai mult timp, cu atât poate crește riscul lipsei de oxigen.
Plantele diferă mult în privința toleranței la aceste condiții.
Unele specii, datorită habitatului lor natural, sunt mai bine adaptate solurilor care devin periodic umede.
Altele sunt deosebit de sensibile.
De aceea, atunci când alegem o plantă, nu este suficient să știm:
„Rezistă bine la secetă.”
Următoarea întrebare este:
„Ce se întâmplă cu ea dacă primește temporar prea multă apă?”
O plantă rezistentă la secetă poate fi sensibilă la apa stagnantă
Aceasta este una dintre relațiile esențiale pe care trebuie să le înțelegem când vorbim despre adaptarea la condițiile climatice.
Multe plante bine adaptate mediilor uscate au nevoie de un sol cu drenaj foarte bun.
Cu alte cuvinte:
suportă bine cantitățile reduse de apă,
dar
pot suporta greu saturarea îndelungată a zonei rădăcinilor.
De aceea, ar fi incorect din punct de vedere horticultural să considerăm o plantă „rezistentă la schimbările climatice” doar pentru că rezistă foarte bine la secetă.
Schimbările climatice pot însemna mai mult decât o cantitate redusă de apă.
Pot însemna și alternanțe mai extreme între lipsa și excesul de apă.
Ploaie torențială după secetă
Să ne imaginăm o perioadă de vară.
De câteva săptămâni aproape că nu a plouat.
Stratul superior al solului s-a uscat.
Apoi, în timpul unei furtuni, cade multă ploaie într-un interval scurt.
Am putea crede:
„În sfârșit, s-au refăcut rezervele de apă din sol.”
Dar acest lucru nu se întâmplă neapărat.
Dacă apa ajunge mai repede decât o poate absorbi solul, o parte importantă se poate scurge la suprafață.
Pe un teren în pantă, poate chiar să părăsească grădina.
În altă parte, se poate acumula într-un punct mai jos.
Așadar, aceeași ploaie:
- într-un loc se scurge;
- în altul se infiltrează;
- într-un al treilea provoacă stagnarea apei.
De aceea, cantitatea de precipitații nu ne spune, singură, câtă apă a ajuns efectiv la plantă.
Structura solului este decisivă și în acest caz
În articolul 6 am văzut deja că solul este unul dintre elementele esențiale ale unei grădini adaptate condițiilor climatice.
Acest lucru devine deosebit de evident atunci când analizăm extremele legate de apă.
Solul mai nisipos
Apa se infiltrează, de regulă, mai repede și trece mai ușor spre straturile inferioare.
Riscul stagnării apei poate fi mai mic, dar solul se poate și usca mai repede.
Solul mai greu, cu mai multă argilă
Poate reține mai multă apă, însă circulația acesteia poate fi mai lentă.
Dacă structura este nefavorabilă sau solul este compactat, riscul saturării temporare cu apă poate fi mai mare.
Prin urmare, aceeași caracteristică poate avea atât avantaje, cât și dezavantaje.
O bună capacitate de reținere a apei este valoroasă.
Drenajul slab, în schimb, reprezintă o problemă.
Cele două nu înseamnă același lucru.
Subsolul compactat este un pericol ascuns
Îl întâlnim mai ales la proprietățile recent construite.
La suprafață vedem un strat frumos de pământ fertil.
Dedesubt poate exista însă un strat puternic compactat de utilajele folosite în timpul construcției.
Apa din precipitații trece prin stratul superior, apoi ajunge la acest strat greu permeabil.
Acolo, circulația ei încetinește.
Ca urmare, zona rădăcinilor poate deveni periodic mult mai umedă decât am presupune privind doar suprafața.
De aceea, într-o zonă cu probleme, nu este suficient să verificăm doar primii 10–20 de centimetri de sol.
Contează și straturile mai adânci.
Groapa de plantare se poate transforma într-un „ghiveci”
Aceasta este o greșeală frecventă la plantare.
Săpăm o groapă mare într-un sol greu, apoi o umplem cu pământ afânat, de bună calitate.
La prima vedere, pare logic.
Dar dacă solul din jur evacuează foarte greu apa, precipitațiile se pot acumula în groapa de plantare.
Apa pătrunde ușor în materialul afânat, însă se scurge mai greu spre exterior.
Astfel, rădăcinile plantei pot ajunge într-un „recipient” care se saturează periodic cu apă.
De aceea, un substrat bun de plantare nu este suficient în sine.
Trebuie să ținem cont de circulația apei în întreaga zonă a rădăcinilor.
Cum ne dăm seama că drenajul este problematic?
Una dintre cele mai simple metode este observarea.
După o ploaie mai abundentă, să ieșim în grădină.
Să urmărim:
- Unde se acumulează apa?
- Cât timp rămâne acolo?
- Unde este solul încă noroios a doua zi?
- Unde se usucă repede suprafața?
- Există zone mai joase în care apa se adună în mod repetat?
În cazul unui gard viu, este deosebit de important să verificăm întregul traseu de plantare.
Un gard viu de 40 de metri poate avea condiții foarte bune pe 35 de metri, iar pe ceilalți cinci metri poate traversa o zonă mai joasă, cu drenaj slab.
Mai târziu, problemele pot apărea tocmai pe acei cinci metri.
Trebuie să înțelegem traseul apei
Într-o grădină adaptată condițiilor climatice, merită să ne întrebăm atât:
„Câtă apă există?”
cât și:
„Încotro se duce apa?”
După ploaie:
- se infiltrează?
- se scurge la suprafață?
- se acumulează?
- se evaporă?
- se păstrează în zona rădăcinilor?
Aceasta este una dintre întrebările esențiale pentru gestionarea apei în grădină.
Scopul nu este să păstrăm toată apa din precipitații în jurul rădăcinilor.
Ci:
să păstrăm, pe cât posibil, apa utilă plantelor și să permitem surplusului să se evacueze în siguranță.
O grădină bine amenajată poate atât să rețină apa, cât și să o evacueze
La prima vedere, poate părea o contradicție.
Totuși, tocmai acesta este echilibrul dorit.
În perioadele secetoase, ne dorim ca solul să păstreze cât mai mult timp apa pe care plantele o pot absorbi.
În cazul ploilor abundente, ne dorim ca surplusul să nu provoace o saturare îndelungată a solului.
Prin urmare, un sol potrivit unei grădini adaptate condițiilor climatice face mai mult decât:
„să rețină multă apă”.
El gestionează bine apa.
Păstrează apa necesară și permite surplusului să se scurgă.
Drenajul nu înseamnă evacuarea întregii cantități de apă de ploaie
Aceasta este o diferență importantă.
În contextul perioadelor secetoase mai severe, ploaia care cade în grădină poate fi o resursă valoroasă.
Scopul nu este să scăpăm de ea cât mai repede.
Mai degrabă, acolo unde este posibil, urmărim:
- să încetinim scurgerea apei;
- să favorizăm infiltrarea;
- să păstrăm apa în sol;
- să evacuăm în siguranță doar surplusul real.
Acest lucru depășește alegerea plantelor.
Ține și de proiectarea grădinii.
Mulciul poate ajuta și în timpul ploilor abundente
Până acum am vorbit despre mulcire mai ales în legătură cu seceta.
Totuși, ea poate avea un rol și în cazul precipitațiilor intense.
Un strat de mulci organic aplicat corespunzător poate reduce impactul direct al picăturilor de ploaie asupra suprafeței solului și, în condiții potrivite, poate contribui la protejarea structurii acestuia.
Iar o structură bună a solului poate favoriza infiltrarea apei.
Astfel, aceeași practică de grădinărit poate fi utilă în două situații extreme diferite:
în perioadele secetoase, ajută la păstrarea apei;
în perioadele ploioase, poate contribui la o mai bună funcționare a solului.
De ce este acest lucru deosebit de important pentru gardurile vii?
Un gard viu formează un șir lung și continuu de plante.
Prin urmare, poate traversa zone cu soluri și condiții de umiditate diferite.
Un capăt al șirului poate fi:
- însorit și uscat;
- partea din mijloc poate avea condiții obișnuite;
- celălalt capăt poate fi situat mai jos și poate deveni periodic prea umed.
Dacă udăm toate plantele la fel, se poate întâmpla ca:
- într-o zonă, apa să fie insuficientă;
- în alta, cantitatea să fie potrivită;
- în a treia, apa să fie deja în exces.
De aceea, în cazul unui gard viu lung, este deosebit de important să cunoaștem atât planta, cât și întreaga fâșie de teren pe care o plantăm.
Apa stagnantă și bolile
O zonă a rădăcinilor care rămâne prea umedă și slab aerată reprezintă, în sine, un factor de stres.
În plus, poate crea condiții mai favorabile pentru anumiți agenți patogeni care afectează rădăcinile sau se dezvoltă în sol.
Acest lucru nu înseamnă însă că orice plantă udată excesiv se va îmbolnăvi automat.
Ideea esențială este:
stresul prelungit la nivelul rădăcinilor poate afecta funcționarea plantei și poate crește riscul anumitor probleme.
Acesta este încă un motiv pentru care aprovizionarea cu apă nu trebuie abordată după principiul „cu cât mai multă, cu atât mai bine”.
Să nu udăm doar după calendar
La un sistem automat de irigare este ușor să setăm:
„20 de minute în fiecare zi”.
Este comod.
Dar programul nu se adaptează neapărat la condițiile reale.
Dacă ieri a plouat abundent, este posibil ca astăzi să nu fie nevoie de udare.
Dacă, în schimb, de câteva săptămâni vremea este uscată, fierbinte și cu vânt, același program poate fi insuficient.
De aceea, o bună gestionare a apei ține cont de:
vreme, sol și starea plantei.
Calendarul singur nu este suficient.
Cum vom evalua extremele legate de apă în Profilul de Rezistență Climatică?
Acesta va fi unul dintre cele cinci domenii principale de evaluare.
Totuși, nu dorim ca o singură notă să ascundă diferențe importante.
De aceea, pe lângă toleranța la extremele de umiditate, este util să prezentăm separat:
Rezistența la secetă
Toleranța la perioade cu umiditate ridicată a solului
Sensibilitatea la apa stagnantă
Astfel, despre o plantă putem afla, de exemplu:
Rezistență la secetă: excelentă
dar, în același timp:
Sensibilitate la apa stagnantă: ridicată
Pentru cumpărător, aceste informații sunt mult mai valoroase decât simpla formulare:
„plantă rezistentă la schimbările climatice”.
Nota 5 nu înseamnă neapărat că planta rezistă la orice
Trebuie să fim deosebit de atenți atunci când evaluăm toleranța la extremele de umiditate.
Puține plante tolerează la fel de bine:
- seceta prelungită;
- solul care rămâne saturat cu apă pentru mult timp.
De aceea, sistemul nostru de evaluare nu trebuie să sugereze că există o „superplantă” care preferă în egală măsură orice nivel de umiditate.
Scopul este:
să arătăm la ce condiții se poate adapta planta și unde se află limitele acestei adaptări.
O verificare simplă pe care o poate face orice proprietar de grădină
După următoarea ploaie mai abundentă, pe lângă bucuria că în sfârșit a plouat, să ne facem timp să observăm grădina.
Să ieșim afară.
Să verificăm solul după o oră.
Apoi, din nou, după câteva ore.
Și încă o dată în ziua următoare.
Să urmărim:
Unde a dispărut repede apa?
Unde a rămas solul umed?
Unde mai există apă la suprafață?
Această observație simplă ne poate spune foarte multe despre plantele potrivite pentru fiecare loc.
Și ne poate arăta dacă este nevoie să îmbunătățim condițiile de plantare.
O grădină adaptată condițiilor climatice se pregătește și pentru excesul de apă
Acesta este mesajul principal al părții a 9-a.
Când vorbim despre grădina viitorului, nu proiectăm pur și simplu o „grădină uscată”.
O grădină adaptată condițiilor în schimbare trebuie să facă față mai multor situații.
Pot apărea:
- perioade secetoase mai lungi;
- valuri de căldură;
- apoi, brusc, precipitații intense.
De aceea, nu este suficient să întrebăm:
„Rezistă planta la secetă?”
Cealaltă întrebare este la fel de importantă:
„Ce se întâmplă cu ea atunci când primește prea multă apă dintr-odată?”
O alegere potrivită a plantelor caută răspunsul la ambele întrebări.
Principiul Grădinamarket
În privința apei, nu dorim să alegem între două extreme.
Nu recomandăm:
„Să udăm cât mai mult.”
Și nici:
„Să alegem o plantă care nu are nevoie de apă.”
În schimb, principiul nostru este:
Să plantăm specia potrivită într-un loc în care are la dispoziție apa necesară, iar surplusul se poate evacua.
Așa asigurăm un echilibru sănătos al apei în grădină.
Grădina viitorului face mai mult decât să consume mai puțină apă.
Folosește mai bine apa pe care o are la dispoziție.
Grădina viitorului o plantăm acum.
În următoarea parte, a 10-a:
Adaptarea la iarnă: dacă clima se încălzește, de ce trebuie să luăm în continuare în serios înghețul și schimbările bruște de temperatură?