5. Cunoaște microclimatul grădinii tale
De ce pot exista condiții complet diferite pentru plante la doar câțiva metri distanță?
În articolul precedent am formulat una dintre cele mai importante reguli ale unei grădini adaptate schimbărilor climatice:
Planta potrivită la locul potrivit.
Pentru a aplica această regulă, trebuie mai întâi să cunoaștem locul.
Adesea ne gândim la grădină ca și cum ar avea aceleași condiții peste tot. Dacă este însorită, este însorită. Dacă este uscată, este uscată. Dacă este expusă vântului, vântul bate peste tot.
Realitatea este mai interesantă.
În grădina unei case, condițiile pot fi semnificativ diferite chiar și la câțiva metri distanță.
Într-o parte, plantele pot fi expuse soarelui arzător, iar solul se poate usca repede. Pe cealaltă parte a casei, poate fi mai răcoare și mai multă umbră, iar pământul poate rămâne umed mai mult timp. Lângă gard poate exista un loc ferit de vânt, în timp ce la capătul terenului curenții de aer usucă plantele.
Aceste diferențe locale formează ceea ce numim microclimat.
De aceea, unul dintre primii pași în alegerea plantelor este:
Să cunoaștem nu doar plantele, ci și grădina în care le vom planta.
Ce este microclimatul?
Pe scurt, microclimatul reprezintă condițiile climatice specifice unui spațiu restrâns.
Acestea pot fi influențate de:
- expunerea la soare;
- umbră;
- clădiri;
- ziduri;
- suprafețe pavate;
- sol;
- înclinarea terenului;
- vânt;
- vegetația din jur;
- prezența apei.
Astfel, două plante aflate la câțiva metri una de cealaltă pot trăi în condiții foarte diferite de temperatură, lumină și umiditate.
Grădina nu este neapărat un singur loc cu aceleași condiții.
Este, mai degrabă, un ansamblu de locuri diferite.
Cele patru laturi ale casei – patru lumi diferite
Casa este unul dintre cele mai simple exemple.
Latura sudică
De regulă, primește mult soare direct.
Vara, peretele se încălzește și apoi degajă căldură în jur. Dacă lângă el se află pavaj sau o altă suprafață dură, căldura resimțită de plante poate fi și mai mare.
O plantă așezată aici trebuie să suporte mai mult decât expunerea la soare.
Trebuie să facă față și căldurii degajate de perete, precum și uscării mai rapide a solului.
Latura nordică
Primește mai puțin soare direct.
Poate fi mai răcoroasă, solul se poate usca mai lent, iar umiditatea aerului poate fi diferită față de cea de pe latura sudică.
O plantă care suferă lângă peretele sudic s-ar putea dezvolta foarte bine aici.
Latura estică
Primește în principal soarele dimineții, de obicei mai blând.
Pentru multe plante poate fi un loc favorabil: au lumină, fără să fie neapărat expuse celor mai puternice raze ale soarelui în orele fierbinți ale zilei.
Latura vestică
Poate primi soare puternic după-amiaza și la începutul serii.
În timpul unui val de căldură, această expunere poate fi solicitantă, deoarece aerul este deja încălzit.
Așadar, cele patru laturi ale aceleiași case pot cere patru alegeri diferite de plante.
Peretele nu oferă doar umbră – acumulează și căldură
Clădirile pot modifica semnificativ microclimatul grădinii.
Un perete expus la soare se încălzește în timpul zilei, iar mai târziu degajă o parte din căldura acumulată.
Astfel, o plantă aflată chiar lângă perete poate fi expusă la căldură și după ce temperatura aerului începe să scadă.
În același timp, peretele poate oferi protecție din alt punct de vedere. De exemplu, poate reduce vântul.
Prin urmare, lângă o clădire se poate forma un microclimat mai cald, dar mai ferit de vânt.
Microclimatul poate fi descris rareori printr-un singur cuvânt.
Pavajul nu se comportă ca gazonul
Să ne imaginăm două plante identice.
Una crește la marginea unei suprafețe mari de gazon. Cealaltă, lângă o alee de acces pavată.
Ambele stau la soare la fel de mult timp. Totuși, nu înseamnă că sunt expuse la aceeași căldură.
Suprafețele pavate se pot încălzi și pot degaja căldură în jur. Astfel, planta de lângă ele poate resimți un stres termic mai mare. În plus, pavajul poate modifica felul în care apa de ploaie ajunge în sol.
Acest lucru contează mai ales pentru:
- gardurile vii de la stradă;
- plantele de lângă parcări;
- zonele din apropierea trotuarelor;
- plantele de lângă terase;
- fâșiile înguste de vegetație dintre clădiri.
Prin urmare, descrierea „loc însorit” nu oferă, singură, suficiente informații.
Nici umbra nu este mereu la fel
Există o diferență între umbra permanentă a unei clădiri și umbra filtrată de coroana unui copac.
Sub un copac, lumina se poate schimba pe parcursul zilei. În plus, copacul nu oferă doar umbră.
Rădăcinile sale pot concura pentru apă cu plantele care cresc sub el sau în apropiere.
Acest lucru contează mai ales în cazul copacilor mari, cu rădăcini bine dezvoltate.
De aceea, un loc umbrit de un copac poate fi mai uscat decât ne-am aștepta.
Este un exemplu bun pentru care nu ajunge să privim un singur factor: un loc umbrit nu este automat și un loc umed.
Vântul are propriile trasee prin grădină
Vântul nu se mișcă la fel pe întregul teren.
Clădirile, gardurile și perdelele de vegetație îl pot devia sau încetini. În unele locuri, îl pot chiar accelera.
Un spațiu îngust dintre două clădiri, de exemplu, poate funcționa ca un culoar de vânt. În altă parte a grădinii poate fi aproape liniște.
Pentru alegerea plantelor, acest lucru contează deoarece vântul poate:
- intensifica pierderea apei prin transpirație;
- grăbi uscarea solului;
- solicita mecanic ramurile și lăstarii;
- crește riscul de deshidratare a plantelor iarna.
Un loc expus vântului poate fi, așadar, și un loc mai uscat.
Gardul viu poate modifica microclimatul
Pentru noi, acest aspect este deosebit de important.
Un gard viu bine ales și îngrijit nu doar delimitează grădina. Poate influența și condițiile din interiorul ei.
Poate reduce circulația aerului, poate oferi umbră și poate modifica temperatura și umiditatea din apropiere.
Cu alte cuvinte, gardul viu nu este doar influențat de microclimat.
Poate contribui și la formarea lui.
Într-o grădină adaptată condițiilor climatice, rolul unui gard viu poate depăși, așadar, simpla protecție față de privirile din exterior.
Chiar și diferențele mici de nivel contează
O grădină care pare perfect plană poate avea zone puțin mai joase și zone puțin mai înalte.
Acest lucru contează în special pentru circulația apei.
În timpul ploilor abundente, apa se poate îndrepta spre porțiunile mai joase. Acolo, solul poate rămâne umed mai mult timp.
Între timp, o zonă aflată puțin mai sus, cu drenaj bun, se poate usca repede.
Astfel, în aceeași grădină pot exista simultan locuri uscate și locuri care devin periodic prea umede.
Relieful poate influența și frigul
Aerul rece se poate deplasa spre punctele mai joase ale terenului și se poate acumula acolo.
În acest fel apar zonele cu un risc mai mare de îngheț.
Diferența poate conta mai ales primăvara. Este posibil ca înghețul să afecteze lăstarii tineri ai unei plante, în timp ce o altă plantă, aflată la doar câțiva metri distanță, să nu fie aproape deloc afectată.
Acest lucru ne arată din nou că temperatura medie a grădinii nu descrie neapărat condițiile pe care le întâlnește fiecare plantă.
Plantele schimbă, la rândul lor, microclimatul
Microclimatul unei grădini tinere nu rămâne neapărat același.
Pe măsură ce plantele cresc, ele:
- oferă umbră;
- pot reduce vântul;
- transpiră apă;
- acoperă solul;
- schimbă condițiile în care cresc plantele din jur.
De aceea, o grădină după zece ani poate avea un microclimat foarte diferit de cel din anul plantării.
Acest lucru este important mai ales în cazul gardurilor vii. O zonă care la început se află în plin soare poate deveni parțial umbrită pe măsură ce gardul viu crește.
Când alegem plantele, merită să luăm în calcul nu doar condițiile de acum, ci și felul în care grădina se va schimba.
Cum descoperim microclimatul propriei grădini?
Nu avem neapărat nevoie de instrumente de măsură.
Una dintre cele mai utile metode este simplă:
Să observăm grădina.
Într-o zi fierbinte de vară, să trecem prin ea dimineața, la prânz și spre seară.
Să urmărim:
- Unde bate soarele?
- Unde este umbră?
- Unde se simte cel mai puternic căldura?
- Unde circulă aerul?
- Unde se usucă pământul cel mai repede?
După o ploaie puternică, să facem din nou același lucru.
- Unde băltește apa?
- De unde se retrage repede?
- Unde rămâne solul umed timp de câteva zile?
Primăvara, să observăm și:
- Unde apare mai des bruma?
- Unde pornesc plantele primele în vegetație?
- Unde apar pagube după înghețurile târzii?
Aceste observații simple ne pot oferi o imagine surprinzător de clară asupra grădinii.
Să facem o hartă a microclimatului
Nu este nevoie de un proiect de amenajare. Ajunge un desen simplu al terenului.
Putem marca pe el:
- SO – zonă însorită și fierbinte
- UM – zonă umbrită
- V – zonă expusă vântului
- NE – zonă care devine periodic mai umedă
- US – zonă în care solul se usucă repede
- Î – zonă cu risc mai mare de îngheț
Dacă un loc primește mai multe marcaje, informația este cu atât mai utilă.
De exemplu:
SO + V + US
înseamnă: însorit, expus vântului și cu sol care se usucă repede.
Aceasta este deja o descriere destul de precisă pentru alegerea plantelor.
La fel:
UM + NE
înseamnă: umbrit și periodic mai umed.
Pentru acest loc, probabil se va potrivi o plantă cu nevoi foarte diferite.
Microclimatul nu este o problemă – este o oportunitate
Nu trebuie să privim aceste diferențe ca pe niște defecte ale grădinii.
Un loc umbrit nu este un loc rău. Nici unul uscat. Nici o porțiune mai umedă.
Sunt pur și simplu locuri diferite.
Dacă le recunoaștem particularitățile, putem alege plante cărora le priesc acele condiții, în loc să încercăm permanent să schimbăm locul.
Acesta este sensul regulii „planta potrivită la locul potrivit”.
Să nu schimbăm întreaga grădină pentru o singură plantă
Desigur, putem modifica unele caracteristici ale locului.
Putem îmbunătăți solul, instala un sistem de irigare, folosi mulci, reduce expunerea la vânt sau îmbunătăți drenajul.
Dar merită să ne întrebăm:
Cât de mult va trebui să intervenim în continuare pentru ca acea plantă să se dezvolte bine?
Dacă o plantă poate fi menținută acolo doar prin intervenții considerabile și constante, s-ar putea să nu fie potrivită pentru acel loc.
Unul dintre obiectivele unei grădini adaptate condițiilor climatice este ca nevoile plantelor și condițiile locului să se potrivească cât mai bine.
Alegerea plantelor pentru grădina viitorului începe cu grădina
La Grădinamarket, ne dorim ca, pe termen lung, să oferim mai mult decât o simplă listă de plante.
Ne gândim la un mod de alegere care începe cu întrebări despre grădină:
- Cât soare primește locul?
- Cum este solul?
- Cât de repede se usucă?
- Băltește uneori apa?
- Cât de expus este vântului?
- Cât de des putem uda?
- Ce rol vrem să îndeplinească planta?
Abia apoi vine întrebarea:
Ce plantă se potrivește aici?
Răspunsul spune mult mai mult decât simpla etichetă „rezistentă la schimbările climatice”.
Să privim grădina cu alți ochi
Data viitoare când ieșim în grădină, să nu ne uităm doar la plante. Să observăm și locurile în care cresc.
Unde este cel mai cald?
Unde se usucă solul mai întâi?
Unde se păstrează umezeala cel mai mult timp?
Unde bate vântul cel mai tare?
Unde este umbră după-amiaza?
Unde persistă bruma primăvara?
Din răspunsurile la aceste întrebări începe să se contureze adevărata hartă a grădinii.
Iar când cunoaștem această hartă, nu ne mai întrebăm doar:
„Ce plantă să aleg?”
Ci:
„Ce plantă se potrivește acestui loc?”
Este o mică schimbare în felul în care punem întrebarea. Dar poate schimba mult felul în care alegem.
Grădina viitorului o plantăm acum.
În următorul articol, partea a 6-a:
Cum este solul din grădina ta? – De ce o grădină adaptată condițiilor climatice începe sub pământ?