3. Adaptată la schimbările climatice sau tolerantă la secetă? Nu sunt același lucru.
Toleranța la secetă este o caracteristică importantă. Dar, singură, nu face o plantă adaptată la schimbările climatice.
În partea anterioară am explicat ce înțelegem printr-o plantă adaptată la schimbările climatice.
Acum merită să discutăm separat despre caracteristica pe care cei mai mulți oameni o asociază prima dată cu această idee: toleranța la secetă.
Cele două nu înseamnă același lucru.
O plantă poate tolera foarte bine seceta, dar poate fi sensibilă la apa stagnantă, la frigul iernii sau la alte condiții extreme ale locului în care crește.
O altă plantă poate avea doar o toleranță moderată la secetă, dar se poate dezvolta pe mai multe tipuri de sol și în condiții mai variate.
De aceea, este important să facem diferența:
Toleranța la secetă arată cum suportă planta lipsa apei. Adaptarea climatică privește modul în care planta poate face față ansamblului de condiții de mediu în schimbare.
Toleranța la secetă este, așadar, o componentă importantă a adaptării climatice.
Dar este doar una dintre ele.
Ce înseamnă, de fapt, seceta?
Din punct de vedere horticol, seceta nu poate fi definită pur și simplu prin:
„Nu plouă.”
Pentru plantă, important este dacă în zona rădăcinilor există suficientă apă pe care o poate absorbi.
De aceea, aceeași perioadă fără precipitații poate avea efecte foarte diferite în două grădini.
Un sol mai adânc, cu structură bună și un conținut adecvat de materie organică, poate pune apă la dispoziția plantei pentru mai mult timp.
Într-un sol superficial sau nisipos, care se usucă rapid, aceeași plantă poate ajunge mult mai repede să sufere din cauza lipsei apei.
Seceta nu ține, așadar, doar de vreme.
Ține și de sol.
Ce se întâmplă cu planta când are prea puțină apă?
Planta este în permanentă legătură cu mediul în care trăiește.
Rădăcinile absorb apă din sol, în timp ce planta pierde apă în principal prin frunze.
În condiții obișnuite, poate menține un echilibru între cele două procese.
Când solul se usucă, absorbția apei devine însă mai dificilă.
În același timp, într-o zi fierbinte, însorită și cu vânt, pierderea de apă poate fi considerabilă.
Când echilibrul dintre apa pierdută și cea absorbită este afectat pentru o perioadă mai lungă, apare stresul hidric.
Planta poate reacționa în mai multe feluri.
Își poate reduce transpirația, poate încetini creșterea lăstarilor, poate forma frunze mai mici, își poate pierde o parte din frunze sau își poate opri aproape complet creșterea pentru o vreme.
În cazuri mai grave pot apărea ofilirea, uscarea frunzelor, moartea lăstarilor și, în cele din urmă, moartea întregii plante.
De ce tolerează unele plante seceta mai bine decât altele?
Nu există o singură caracteristică prezentă în mod identic la toate plantele tolerante la secetă.
Plantele pot folosi strategii diferite.
Un factor important este sistemul radicular.
Rădăcinile bine dezvoltate pot absorbi apă dintr-un volum mai mare de sol. Unele plante, prin rădăcinile care pătrund mai adânc, pot ajunge la rezerve de apă inaccesibile unei plante cu rădăcini mai superficiale.
Alte plante sunt mai eficiente în reducerea pierderilor de apă.
Aici pot avea un rol, de exemplu:
- dimensiunea frunzelor;
- suprafața frunzelor;
- stratul de ceară de pe frunze;
- modul în care funcționează stomatele;
- structura frunzișului;
- felul în care planta își reglează creșterea în condiții de stres.
Toleranța la secetă este, așadar, o capacitate biologică de adaptare. Nu înseamnă pur și simplu că „această plantă are nevoie de puțină apă”.
A supraviețui și a se dezvolta bine sunt două lucruri diferite
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe de înțeles atunci când cumpărăm plante.
O plantă poate supraviețui unei perioade lungi de secetă.
Dar, între timp:
crește foarte puțin,
frunzișul i se poate rări,
își poate pierde o parte din frunze,
aspectul ei decorativ poate avea de suferit,
iar în cazul unui gard viu, capacitatea de a oferi intimitate poate scădea.
Din punct de vedere biologic, planta a supraviețuit secetei.
Dar, din punct de vedere horticol, a îndeplinit oare rolul pentru care am plantat-o?
Nu neapărat.
De aceea, în Profilul de adaptare climatică Grădinamarket, nu vrem să ne întrebăm doar:
„Supraviețuiește secetei?”
Ci și:
„În ce măsură își poate păstra planta, în condiții mai uscate, funcția pentru care a fost plantată?”
Pentru un gard viu, diferența este deosebit de importantă.
Dacă ne dorim un gard viu des, care să ofere intimitate, nu este suficient ca plantele să rămână în viață.
Ele trebuie să crească, să formeze lăstari și să dezvolte frunziș.
Și plantele tolerante la secetă trebuie udate
Aceasta este, poate, cea mai frecventă neînțelegere.
Dacă citim despre o plantă că tolerează seceta, putem ajunge ușor la concluzia:
„Înseamnă că nu trebuie udată.”
Este o concluzie greșită.
Mai ales în perioada de după plantare.
O plantă proaspăt sădită nu are încă sistemul radicular extins care îi va permite mai târziu să folosească apa dintr-un volum mai mare de sol.
De aceea, Royal Horticultural Society subliniază importanța plantării corecte și a asigurării apei în perioada de înrădăcinare, inclusiv în cazul plantelor tolerante la secetă.
Merită, așadar, să folosim două noțiuni distincte:
Necesarul de apă după plantare
De câtă apă și îngrijire are nevoie planta în perioada de plantare și înrădăcinare?
și
Toleranța la secetă a unei plante bine înrădăcinate
Cât de bine poate suporta perioadele mai lungi de uscăciune o plantă care și-a dezvoltat deja sistemul radicular?
Cele două nu trebuie confundate.
În cât timp devine o plantă „bine înrădăcinată”?
Nu există un interval precis, valabil pentru toate plantele.
Depinde de:
- specia și dimensiunea plantei;
- starea rădăcinilor;
- momentul plantării;
- sol;
- udare;
- vremea din anul respectiv.
De aceea, ar fi riscant să spunem:
„După primul an nu mai trebuie udată.”
Este mai bine să urmărim planta și condițiile în care crește.
Scopul este ca ea să își dezvolte un sistem radicular adecvat înainte de a fi nevoită să facă față unui deficit serios de apă.
Solul joacă un rol decisiv
Să luăm două plante identice.
Pe prima o plantăm într-un sol cu structură bună, care poate păstra suficientă apă.
Pe a doua o plantăm într-un sol foarte nisipos, care se usucă repede.
La aceeași temperatură și cu aceeași cantitate de precipitații, apa disponibilă în zona rădăcinilor poate fi foarte diferită pentru cele două plante.
De aceea, când spunem:
„Această plantă tolerează seceta.”
trebuie să ne întrebăm și:
În ce fel de sol?
Condițiile locului influențează considerabil felul în care o plantă face față secetei.
Capacitatea solului de a păstra apa poate fi îmbunătățită
Aceasta este o veste bună.
Nu putem schimba toate caracteristicile unei grădini, dar în multe cazuri putem îmbunătăți starea solului.
O structură potrivită și o bună gestionare a materiei organice pot ajuta solul să gestioneze mai bine apa.
Mulcirea poate reduce pierderea apei prin evaporare la suprafața solului, poate limita încălzirea acestuia și poate ține sub control buruienile care concurează cu plantele pentru apă.
De aceea, într-o grădină adaptată la schimbările climatice, trei lucruri trebuie privite împreună:
alegerea plantelor, solul și gestionarea apei.
Planta potrivită nu va rezolva automat problema dacă solul este îngrijit necorespunzător.
Contează și cum udăm
Într-o grădină adaptată la perioade mai uscate, scopul udării nu este pur și simplu să oferim des câte puțină apă.
În multe situații, poate fi mai eficient să umezim corespunzător zona rădăcinilor și să favorizăm dezvoltarea lor în treptată într-un volum mai mare de sol.
Modul concret de udare depinde, desigur, de:
- plantă;
- sol;
- vreme;
- timpul trecut de la plantare;
- adâncimea la care se află rădăcinile.
Nu există, așadar, o rețetă universală de udare.
„Udăm zece minute în fiecare seară” nu înseamnă neapărat că planta primește apa de care are nevoie.
Căldura și seceta nu sunt același lucru
Cele două apar adesea împreună, motiv pentru care avem tendința să le confundăm.
O plantă poate însă să aibă:
o toleranță bună la secetă, dar numai una moderată la căldură,
sau
o toleranță bună la căldură, deși are nevoie de apă în mod regulat.
Pentru plantă, seceta înseamnă, în primul rând, lipsa apei disponibile.
Stresul termic este solicitarea provocată de temperaturile ridicate.
Împreună, cele două pot crea o situație de stres deosebit de puternic.
Acesta este unul dintre motivele pentru care, în sistemul Grădinamarket, vom evalua separat toleranța la căldură și toleranța la secetă.
Vântul poate accentua lipsa apei
Într-o grădină deschisă, expusă vântului, o plantă poate trăi în condiții foarte diferite față de cele dintr-o curte protejată.
Mișcarea aerului poate intensifica pierderea apei prin transpirație.
Astfel, o plantă ce suportă bine perioadele mai uscate într-o grădină adăpostită poate fi supusă unui stres hidric mai mare într-un loc foarte expus.
Este încă un exemplu care arată că:
nici toleranța la secetă nu poate fi înțeleasă complet separat de locul în care crește planta.
Și atunci, de câtă apă are nevoie o plantă tolerantă la secetă?
Nu există un singur răspuns exprimat în litri.
Nici nu ar fi corect din punct de vedere profesional să promitem unul.
Necesarul de apă depinde, printre altele, de:
- dimensiunea plantei;
- sistemul ei radicular;
- tipul de sol;
- temperatură;
- intensitatea soarelui;
- vânt;
- umiditatea aerului;
- precipitații;
- mulcire;
- stadiul de dezvoltare al plantei.
De aceea, nici pe viitoarele fișe ale plantelor nu vrem să scriem pur și simplu:
„Are nevoie de puțină apă.”
Este nevoie de informații mai precise.
Cum vom interpreta toleranța la secetă
În Profilul de adaptare climatică Grădinamarket, aflat în pregătire, vom evalua toleranța la secetă în cazul unei plante bine înrădăcinate.
Nu căutăm să răspundem la întrebarea:
„Cât timp rămâne în viață fără apă?”
Ci la aceasta:
În ce măsură poate planta, într-un loc potrivit pentru specia sa, să tolereze perioade mai lungi cu deficit de apă, păstrându-și într-o măsură acceptabilă vitalitatea și rolul în grădină?
Este un criteriu mai exigent.
Dar este mult mai util pentru cumpărător.
Toleranța la secetă va avea și o clasificare pe cinci niveluri
În viitorul Profil de adaptare climatică, o vom prezenta printr-un sistem unitar.
Principiul de bază:
1 – toleranță scăzută la secetă
Are nevoie de o alimentare regulată și sigură cu apă.
2 – toleranță moderată la secetă
Poate suporta perioade scurte cu deficit de apă, dar are nevoie de ajutor în intervalele mai lungi de secetă.
3 – toleranță bună la secetă
După înrădăcinare, tolerează bine perioadele obișnuite de uscăciune, într-un loc potrivit.
4 – toleranță foarte bună la secetă
După înrădăcinare, poate tolera bine și perioade mai lungi de uscăciune.
5 – toleranță deosebit de ridicată la secetă
Este o plantă bine adaptată condițiilor de creștere caracterizate prin uscăciune pronunțată.
Este însă important de reținut:
Nici nivelul 5 nu înseamnă că planta nu are nevoie de udare sau că poate suporta seceta fără limite.
Și o plantă de nivelul 5 nu este automat alegerea potrivită.
De ce nu trebuie să alegem întotdeauna planta cu cea mai mare toleranță la secetă?
Să presupunem că avem două plante.
Prima are nivelul 5 la toleranța la secetă.
A doua are nivelul 3.
La prima vedere, nivelul 5 pare alegerea mai bună.
Dar dacă grădina noastră are un sol compact, care devine periodic umed, este posibil ca tocmai planta de nivelul 3 să se adapteze mai bine.
De aceea, nu vrem să recomandăm niciodată o plantă pe baza unui singur punctaj.
Contează întregul Profil de adaptare climatică.
Și, mai mult decât atât:
contează condițiile din grădină.
Toleranța la secetă nu este o competiție
Nu încercăm să găsim planta care poate rămâne în viață cel mai mult timp fără apă.
O grădină nu este un experiment de supraviețuire.
Scopul este să avem plante sănătoase, care își îndeplinesc rolul și trăiesc mult timp.
Un gard viu trebuie să ofere intimitate.
Un copac plantat pentru umbră trebuie să dezvolte frunziș.
De la o plantă roditoare ne dorim fructe.
Iar de la un arbust ornamental așteptăm să își păstreze valoarea decorativă.
De aceea, toleranța la secetă trebuie evaluată întotdeauna împreună cu rolul pe care dorim să îl aibă planta.
Primul pas către o bună gestionare a apei nu este întotdeauna sistemul de irigații
Aceasta este, poate, una dintre cele mai importante concluzii practice.
Dacă o grădină are nevoie de tot mai multă udare, reacția firească poate fi:
„Avem nevoie de un sistem de irigații mai mare.”
În anumite cazuri, poate fi adevărat.
Dar înainte merită să ne punem trei întrebări:
Am ales plante potrivite?
Solul este în stare bună?
Folosim bine apa pe care o avem la dispoziție?
Abia apoi urmează întrebarea:
De câtă udare suplimentară avem nevoie?
Aceasta este una dintre schimbările importante de perspectivă pentru o grădină adaptată la schimbările climatice.
Poziția Grădinamarket
Când vom spune despre una dintre plantele noastre că tolerează seceta, nu vrem să transmitem mesajul:
„Această plantă nu trebuie udată.”
Ci:
„Într-un loc potrivit și după ce s-a înrădăcinat corespunzător, această plantă se poate adapta la perioadele cu deficit de apă mai bine decât media.”
Iar când o plantă are nevoie de apă în mod regulat, vom spune și acest lucru.
Scopul nu este să numim toate plantele noastre „tolerante la secetă”.
Scopul este să putem recomanda planta potrivită pentru fiecare grădină.
Toleranța la secetă este doar o piesă din puzzle
Acum este mai clar de ce nu putem folosi cele două noțiuni ca sinonime.
Toleranța la secetă: cum suportă planta lipsa apei?
Adaptarea climatică: cum poate planta să facă față diferitelor solicitări de mediu din locul în care crește?
Toleranța la secetă este foarte importantă.
Dar, singură, nu este suficientă.
Pentru o grădină de lungă durată, trebuie să privim împreună planta, căldura, apa, solul, condițiile de iarnă și microclimatul.
Nu căutăm planta care poate rezista cel mai mult timp fără apă.
Căutăm planta care se poate dezvolta bine, pe termen lung, în grădina noastră.
Grădina viitorului o plantăm acum.
În partea următoare:
Planta potrivită la locul potrivit – de ce este aceasta cea mai importantă regulă a unei grădini adaptate la schimbările climatice?