Gard viu de la A la Z

II. Tipuri de gard viu și destinația lor

Gardurile vii pot îndeplini funcții extrem de variate în arhitectura peisageră, agricultură, amenajarea teritoriului și ecologia urbană. Clasificarea lor se poate face în funcție de scop, funcție, tipul plantelor sau aspectul estetic. Prezentarea de mai jos se bazează pe principalele scopuri de utilizare.

1. Garduri vii de separare și compartimentare

Funcție:
– Delimitarea proprietăților, separarea zonelor private
– Organizarea spațiului

Caracteristici:
– Frunziș dens, opac
– Forme regulate, tuns frecvent

Specii recomandate:
– Ligustrum (Ligustrum vulgare)
– Carpen (Carpinus betulus)
– Gard Viu Minune® (Ulmus ‘Sapporo Autumn’)

2. Garduri vii pentru protecție împotriva vântului, mascarea spațiilor și reducerea zgomotului

Funcție:
– Protecție împotriva vântului puternic, a zgomotului și a prafului
– Stabilizarea microclimatului

Caracteristici:
– Specii de talie înaltă (2,5–5 m)
– Coroană densă, cu frunziș variat

Observație științifică:
Un gard viu de 3–4 metri înălțime poate reduce forța vântului cu 30–40% pe o distanță de 5–10 metri în spatele său (Forman & Baudry, 1984).

Specii recomandate:
– Fag (Fagus sylvatica)
– Gard Viu Minune®
– Tuia (Thuja spp.)

3. Garduri vii decorative, cu flori sau parfum

Funcție:
– Efect estetic, înflorire, colorit de toamnă, parfum

Caracteristici:
– Forme naturale, mai puțin tunse
– Se pune accent pe perioada de înflorire și combinațiile de culori

Specii recomandate:
– Iasomie de grădină (Philadelphus coronarius)
– Gutui japonez (Chaenomeles japonica)
– Aronie (Aronia melanocarpa)

4. Garduri vii comestibile sau utilizabile

Funcție:
– Plante cu fructe comestibile, utilizabile ca plante medicinale sau materii prime

Fundament științific:
Gardurile vii utile contribuie la sustenabilitatea grădinăritului autosuficient și sprijină diversitatea sistemelor de plantare policulturale (Jacke & Toensmeier, 2005).

Specii recomandate:
– Aronie (Aronia melanocarpa)
– Porumbar (Prunus spinosa)
– Alun (Corylus avellana)

5. Garduri vii pentru crearea de habitat – din perspectivă biodiversă

Funcție:
– Habitat pentru păsări, insecte și mamifere mici
– Servesc drept coridoare ecologice

Observație științifică:
Habitatele verzi liniare sunt esențiale pentru menținerea fluxului genetic între habitatele fragmentate (Burel & Baudry, 1995).

Specii recomandate:
– Păducel (Crataegus monogyna)
– Scoruș (Sorbus aucuparia)
– Corn (Cornus mas)

I. Introducere

1. Rolul gardurilor vii în peisagistică și utilizarea terenului
Gardurile vii – structuri vii, dar create de om – ocupă un loc special printre instrumentele de amenajare a peisajului. Acestea îndeplinesc simultan funcții de delimitare spațială, reglare a microclimatului, funcții vizuale și ecologice (Robinette, 1983). Atât mediul urban, cât și cel rural pot beneficia de utilizarea gardurilor vii, deoarece acestea sunt elemente de graniță cu durată lungă de viață și activitate biologică intensă, care răspund în mod complex scopurilor de bază ale culturii grădinilor: protecție, frumusețe și ordine.

Gardurile vii joacă un rol esențial și în gestionarea provocărilor generate de schimbările climatice (Bolund & Hunhammar, 1999), deoarece prin evapotranspirație răcoresc mediul, cresc umiditatea aerului și contribuie la filtrarea prafului, alergenilor și metalelor grele din atmosferă (Nowak et al., 2006).

2. Valori ecologice, estetice și funcționale

Semnificație ecologică
Gardurile vii constituie așa-numita infrastructură verde liniară, care formează rețele verzi continue sau insulare în spațiu. Acestea servesc drept ecoton (zonă de tranziție) între două habitate, extinzând astfel spațiul de mișcare al faunei (Forman & Baudry, 1984).
Semnificația lor este deosebit de importantă în zonele agricole intens utilizate, unde benzile de gard viu pot reprezenta o soluție pentru combaterea scăderii biodiversității (Burel & Baudry, 1995).
Gardurile vii dense, cu compoziție diversă de specii, au un rol esențial și în conservarea insectelor polenizatoare (Morandin & Kremen, 2013), deoarece suprapunerea perioadelor de înflorire asigură o sursă constantă de hrană.

Rol estetic
Peisagistica tratează gardurile vii nu doar ca elemente funcționale, ci și ca părți integrante ale compoziției: oferă contrast prin culori și forme, încadrează diferitele spații, și contribuie la dinamismul vizual prin aspectul lor variabil în funcție de anotimp.

Beneficii funcționale – pe scurt

3. Istoria gardurilor vii – perspectivă cultural-istorică

Utilizarea gardurilor vii poate fi observată încă din epoca neolitică, în societățile agricole timpurii (Rackham, 1986). Gardurile vii formate din arbuști spinoși, precum păducelul sau porumbarul, constituiau bariere naturale împotriva animalelor, iar mai târziu au devenit simboluri ale delimitării proprietăților.

În Imperiul Roman erau cunoscute gardurile vii tunse regulat (topiaria ars), iar în gospodăriile țărănești medievale gardurile marcau tranziția dintre curtea fermei și pădure. Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, grădinile peisagistice din Anglia au popularizat structurile de gard viu curbate, stratificate, cu un aspect natural (Brown, 1987).

Peisagistica contemporană redescoperă gardurile vii, utilizându-le pentru delimitarea naturală a spațiilor urbane, ca elemente ale infrastructurii verzi (pentru reducerea efectului de insulă termică, gestionarea apelor pluviale), precum și sub formă de garduri vii funcționale sau pereți verzi verticali.

Referințe bibliografice:

• Bolund, P., & Hunhammar, S. (1999). Ecosystem services in urban areas. Ecological Economics, 29(2), 293–301.

• Burel, F., & Baudry, J. (1995). Species biodiversity in changing agricultural landscapes. Ecography, 18(3), 333–339.

• Forman, R.T.T., & Baudry, J. (1984). Hedgerows and hedgerow networks in landscape ecology. Environmental Management, 8(6), 495–510.

• Morandin, L. A., & Kremen, C. (2013). Hedgerows enhance beneficial insects on adjacent tomato fields in an intensive agricultural landscape. Agriculture, Ecosystems & Environment, 189, 164–170.

• Nowak, D. J., Crane, D. E., & Stevens, J. C. (2006). Air pollution removal by urban trees and shrubs in the United States. Urban Forestry & Urban Greening, 4(3–4), 115–123.

• Rackham, O. (1986). The History of the Countryside. Dent, London.

• Robinette, G. O. (1983). Plants, People, and Environmental Quality. US Department of the Interior.